"Din cosiţă floarea-I cântă,

Nouă-mpărăţii ascultă."

Ileana Cosînzeana

- 1872 -


* Între admiraţie şi hulă, cuvintele-şi pierd din curatul izvorului, încărcându-se de zgura arderilor luciferice.

* Învaţă să alegi din ceea ce eşti şi fii ceea ce ai ales.

* Învaţă să înveţi.

Învaţă să priveşti în natura ta.

* Strălucirile violentează. Frumosul înnobilează.

Ioan Mircea Popovici, 14 mai 1996

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

"La o sută de ani de la moarte, Miron Pompiliu e cunoscut mai mult ca folclorist decât ca poet. Sintagma de „prieten al lui Eminescu” a umbrit apoi aproape definitiv creaţia sa poetică, destul de bine cotată în cadrul societăţii Junimea, unde era socotit printre talentele de frunte pe care le-a descoperit gruparea şi care s-a validat în cadrele ei. Ce ştim astăzi despre această creaţie? Nu prea multe, deoarece opera nu i s-a mai retipărit de atunci, rămânând îngropată în coloanele revistei Familia(unde a debutat), în paginile revistelor Traian şi Columna lui Traian, Federaţiunea, Concordia şi Albina, de unde este arareori scoasă la lumină şi adusă într-o discuţie contemporană. Se pare însă că fiecare poet are un moment al lui de glorie, un moment în care înseamnă ceva, în care poetul respectiv aduce ceva nou. Socot că acest moment al lui Miron Pompiliu în poezia românească nu e nici cel al Familiei şi nici al Convorbirilor literare, ci al unei reviste total necunoscute biografilor săi şi chiar exegeţilor actuali. E vorba de prezenţa sa, imediat după trecerea în România, în vara-toamna anului 1868, cu şapte poezii originale în paginile Perseverenţei de la Bucureşti, condusă de Al. Candiano, viitorul general de la 1877 şi erou al revoluţiei de la Ploieşti. Cunoscut cu un an înainte la Budapesta, unde Al. Candiano a venit să sondeze opinia tineretului român universitar într-o misiune patronată de I.C.Brătianu, al cărui director de cabinet era, în legătura cu poziţia ardelenilor faţă de pactul dualist, M. Pompiliu îl va însoţi pe acesta în misiunea sa în Munţii Apuseni, iar apoi va trece el însuşi munţii în 1868, primind o misiune politică din partea lui G. Bariţiu, printre ceangăii din Moldova. La terminarea ei, el va intra în redacţia Perseverenţei, publicând acolo şapte poezii pe care nu le va relua niciodată, rămânând îngropate pentru totdeauna aici şi putând fi deci considerate aproape sau ca şi inedite. Ele sunt: Un răsunet, nr. 38/1868, o replică dată Răsunetului lui A. Mureşanu, 3/15 Mai (nr. 39), Românul întemniţat (nr. 40), O voce (nr. 46), La poeţii români (nr. 56), La Transilvania (nr. 65) şi Umbra lui Vlad Ţepeş (nr. 52). Pentru forţa mesianică şi răzvrătită care le cutreieră şi pentru că sunt, aşa cum am spus mai sus, aproape necunoscute, reproducem acum cinci dintre ele, din dorinţa de a le face cunoscute şi mai cu seamă, de a atrage atenţia publicului cititor asupra momentului 1868 din poezia română, moment pe care Miron Pompiliu îl ilustrează cu deosebită elocvenţă." (Mircea Popa)

Poezii populare culese de Miron Pompiliu




Frunză vergye pipirig,
farmecele-îm face vig¹

*
Frunză vergye dye pě baltă
fostu-mny-o binye d-odată,
dar s-o-ntors frunza pě tău,
ş-am ajuns bugăt gye rău.

*
D-ar trăi tăt omu binye,
dă năcaz n-ar mai fi nyime.
*
D-atâta, Doamnye, m-oi duce,
pîn-oi da gye gură dulce!
---------------------
¹Vig (ung. veg.): sfârşit (M.P.).

*

Mult se mnyară găzdacu¹
cum trăieştye săracu,
vai trăieştyie iel cum poatye,
numai otyi nu şi-i scoate.
.................................
¹Bogatul (S.T.K.).


*

Vai, vai, vai d-a me viiaţă,
care o dam gye gyiminyaţă,
pě negură şi pě ciaţă,
că io-mi ieu puşcuţa-n braţă,
şi m-alerg prin grădinuţă
d-aflai iarba tăvălită
şi p-a me mîndra-adormită.
Dă murgu cu picioru,
spăriei mîndrii somnu;
mîndra sus că s-o sculat,
şi din grai d-aşe-mi grăi:
- Ie-me tu, vere pě minye.
- Io tunce că ty-oi lua
cînd tu mnyie mnyi-i aduce
mure nyegre gyin pădure,
sloi gye gyaţă su ţărmure
d-apă rece gyin Dunăre.
Ia gyn grai de d-aşe-mi grăi:
- Firea-i curvă taică-tău,
ce tu mnyie mny-ai grăit;
mure nyegre-s otyi mnyei
d-apă rece-i gura mea
sloi ghe gyaţă-i mintye mea.

*

Cel ce-ş mînă plugu binye,
şi mai bea şi mai rămînye;
care-şi mînă plugu rău,
trece p-îngă făgădău;
zice că-i vinarsu rău,
că n-are banyi în jaşcău¹.
....................................
¹Jaşcău (ung. zsasko): pungă (M.P.).

*

Baş muiere, ie-i un drac
că cu cîrpa-şi leagă cap
ca s-o mai creadă bărbatu.
- Bărbate, sufletu mnyeu,
io mo jor şi tu mă crez,
mă iubesc cînd nu mă vez.
Dă m-am iubit cu d-altu,
să n-am parte dă dracu.
- Gye ty-ai iubit cu d-altu
sufletu să-i margă-n iad,
norocu să-i stee-n gard.

*

Vai dă minye, n-am pe nyime;
d-aş ave pe oarecinye,
m-ar scoate gyin rěu la byinye,
ş-ar punye mîna pîn gard,
m-ar scoatye gye la nacaz (nacaz, moldovenism)

*

Ş-ai dudu ş-un duduman,
sărmanu-s, Doamnye, sărman,
fără taică, fără maică,
fără nici un ban în taşcă.

*

Măi, calule, dă măcaz
că io n-am d-ungye te las;
tyaş lăsa la taică-mnyeu,

da taica-mnyeu om bătrîn,...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu